Little Dorrit

Once upon a time there was a princess and she had everything she could wish for .

Now… near the palace it was a cottage in which lived a poor little, tiny woman all alone.

[Maggie: She was an old woman , I expect…]

No Maggie, quite a young one . One day , the princess stopped to the cottage and said to the tiny woman :”Let me see what you keep there!”. And the tiny woman opened a very secret place and showed the princess …a shadow .

[Maggie:…a shadow… ]

It was the shadow of someone who came by, many years before.

“And you keep watch this every day?”said the princess.

“yes,” said the tiny woman ,”because no one’s so good…or kind…that ever passed that way ever since.”

[Maggie: And what did the princess say?]

She realized that with all her gold and silver and diamonds she had nothing so precious to her as that shadow was to the tiny woman.

That’s the end of the story, Maggie.

Reclame

Aberatii I plecare

Acei cativa pasi pe care i-am facut impreuna au fost asa tacuti . Niciunul dintre noi nu zicea nimic :

-Eu … ce puteam sa zic? Intelegeam numai ,si simteam cum ne apropiam de iesirea din parc.

Voi?

-Asteptati plecarea mea.

M-am departat de voi . Mergeam incet , lasandu-va din ce in ce mai in spate, din ce in ce mai singuri . Am intors capul, o data numai , n-am putut sa ma abtin: erai asa departe , erati asa de “ doar voi’ . M-am intors apoi si am tras adanc in piept aerul rece si lasandu-mi capul in jos  mi-am urmarit pasii pe asfaltul ud. Mi-am dat gluga jos…De ce aveam gluga?

Ploua. Erau stropi marunti si reci care-mi cadeau pe par si pe obraji. Am dat muzica mai tare…

Banuiam ceva , dar nu voiam sa accept .

As fi putut sa mai merg pe jos o statie cu voi .As fi putut lua  autobuzul si de acolo , dar tu imi stiai drumul obisnuit , ti-ai fi dat seama ca nu vreau sa plec …In plus, cred ca …doar eu nu voiam ca eu sa plec…

Lumina de la felinare era singurul lucru cald de pe strazile pustii, incetosate…Am inceput sa merg din ce in ce mai repede . Nu voiam totusi sa ajung acasa. Am respirat din nou puternic …

Muzica tare , pasii repezi , iar eu strigand in mine:“-Nu vreau!”.


Praf care inteapa(cioburi mici mici mici , marunte ,marunte si triste)

S-au spart cioburile  o data ,de doua ,de trei  ori…s-au spart in lacrimi cu aripi atat de stralucitoare ,atat de ireale si de mici ca tu nici macar nu le vezi …

Si daca as striga spre tine , si daca as intoarce acum ochii pe care abia ii deschid , dar pe care ii simt mai vii si mai existenti decat ieri …nu ai intelege

Si vezi tu, fara chiar stiinta mea au aparut niste radacini pe care  am vrut sa le smulg , exact atunci cand intelegeam din ce in ce mai dur ca tu nu le-ai ingrijit nici macar o clipa… am vrut sa le smulg … ca sa nu se mai incalzeasca pe viitor cu vorbe sau zambete ce nu le sunt destinate …

si atat de lucid stam amandoi…

initial a fost nemiscare si privire fixa

initial a fost un susur usor care lasa sa cada acele mici cu aripi starlucitoare

si mai inainte de tot a fost constientizarea

care a bantuit si in inconstient, facand totul sa se mototoleasca, sa se stranga in jurul meu

si nici nu vreau sa spun pentru ce  au aparut aceste randuri … caci mi-e teama ca as trezi nu un zambet ironic , ci doua …

si mai asculta un pic … caci mi-e greu sa termin… cineva a spus candva ca dupa astfel de topiri … inchide factorul in cutii …

Dar ea … care are sufletul roditor si  care a invatat cand sa inchida o cutie, mi-a spus sa o las deschisa pe a mea. Nici nu stiu, daca dupa ce am ascultat-o, mai trebuie sa faca rost de una  … oare te-ar multumi sa stii ca nu vreau inca sa te inchid  …

… ihm… inteleg…indiferenta nu te lasa sa raspunzi la intrebare …

Mai acum putin timp spuneam ca nu pot sa vorbesc … si cand am fost gata sa vorbesc am inteles ca nu  avem cui … si m-am simtit atat de mica …

Si mai uite inca o data … crezi ca dupa 3 lumini despartire ai putea sa fim altfel?


Inapoi…

Ma simt legata – ce labirint pustiu

Nu pot sa te aflu , nu stiu sa te descriu.

*

Nu te citesc,

nu te-nteleg,

Nu te intreb caci imi e teama.

Teama?

Teama  sa …

Teama de a nu …

Nu stiu ,teama.

*

As vrea sa pot striga in fata ta ce sunt ,cum simt,de ce.

Dar nici gandul meu nu-l pot lovi de tine .

Cum as putea o soapte,o vorba…

ce sa mai zic de strigat?!

*

Nu pot sa mint cand stiu ca…fara sa te privesc

te simt tot mai constient ,

caci ,chiar in incercarea mea de a te ignora si de a strivi privirea mea spre tine

Te vad!


Recidivari !

Partea I:

As fi strigat tuturor ce m-a convis sa tac

As fi acoperit totul in cuvinte ,

dar ele nu m-au lasat

 

As fi intors gandul si l-as fi explicat

dar fara voia mea ,

s-a rusinat si a refuzat …

 

As fi putut sa strig ,cu soapte

care, atat de departate de tine ,

de mine ,

de el ,de ea…

oricum nu s-ar fi auzit.

 

In final ,

Le-am lasat agatate

in coltul drept al mainilor…

Si rupte ,mai spera,inca ,sa fie peticite.

 

Partea II:

Si am vrut sa ma opresc ….

si s-a facut seara.

Dimineata cand am plecat, din nou,

aproape uitasem…

Dar, cand m-am intors,

Eram la fel …

Si, iar am gandit la soapte si, iar

Am gandit pe rand

Timid, suparat , fericit…


*Fragment*

Intuneric … camera mare, asimetrica, lumina unei mici veioze vechi … lumina putina ,alba ,stearsa, tremurata… pare ca nici nu exista.Vantul se joaca ,prin geamul deschis, cu perdeaua subtire si lucioasa…Liniste…

Ghemuita, sta turceste . Cu o mana isi sprijina fruntea ,stanga e lasata intinsa  pe genunghi. Din mana mica ies colaci de fum… Sta sus pe platforma marginita de trei trepte de restul camerei… Pe platforma ,langa perete se ghiceste o biblioteca ,langa ea o vaza cu flori … Spatiu mult, liber.

-Ti-am zis sa nu vii !(isi stinge tigara, da sa-si inchida camasa sifonata…cauta cu mana nasturele)… Iar s-a rupt … (lasa sa iasa aer mult din piept, nu ridica ochii )…  De ce nu spui nimic?… Stii ca iti ziceam ca nu imi recunosc melodia de la mobil … (ii tremura glasul) Acum o stiu …da…(zambeste ..poate) … Nici nu stiu de ce nu l-am inchis  ! (se ridica sprijinindu-se pe genunghi si in mana … Stanga pluteste molcoma pe langa corp … Nu poarta decat o camasa lunga . Coboara treptele … Se indreapta spre geam … jos o sticla de apa minerala  desfacuta…. o ridica … da sa bea …

-Iarta-ma!…

se intoarce … ochii ii sticlesc

– Ce?

… (sta in picioare… se intoarce… vrea sa plece)

– Nu trebuia sa te deranjezi , arata spre sacosa … Mai aveam… NU am mai pus gura pe mandarine de… (se opreste; ii zambeste) … imi pare rau ca nu pot sa fiu fericita …  Stiu ca atunci cand mi-ai povestit prima data despre ea… mi-ai zis ca cel mai mult urasti ca e tot timpul trista cand pleci … Auzi !? sa nu te superi pe mine. Poate ca e aiurea ca ti-am zis asa …din senin . Stiu ca e aiurea … si mai stiu ca daca ma abtineam acum nu am avea o conversatie asa penibila si nu ai fi stresat de prezenta mea  si nu am avea fetele asta …. Ihm…  de ce ai venit?

-…( deschide usa… se razgandeste si se intoarce)… De cand te-ai apucat iar de fumat ?!… Pune ceva pe tine… nu mai e august … O sa racesti … Ma intorc imediat… (iese)

– De ce incerci atata? Ce mai vrei de la mine?(urca pe platforma … se intinde in fata bibliotecii … impinge cu piciorul o carte uitata pe jos …) Atata liniste …(tuseste )Sa nu  plang…


Sunt eu

Indoielile alterneaza foarte, cu siguranta covarsitoare,

Starile de fericire cu dezamagirea ,

Curajul cu frica…

 

Un pas il fac mirata , pe al doilea convinsa

O zi imi pasa, a doua sunt egoista

Azi stiu, maine mi-e neclar

Maine nu vreau, desi poimaine ma razgandesc

 

Visele le inventez si le distrug in acelasi lacas

Cateodata le regret , altadata rad de ele

Sperantele imi intind uneori pe chip un zambet larg

Iar in alte dati imi vine sa le alung mahnita ,urland la ele

 

Ochii-mi ,uneori prea negrii alteori prea mici,

 

Glasul, mainile, gandul, corpul , tot ceea ce sunt eu

Se schimba mult prea repede ca sa fiu eu si azi si maine

Si totusi nu ma schimb deloc

 

Sunt eu .


%d blogeri au apreciat asta: