Monthly Archives: aprilie 2010

rabufnire

Vedeti, exact  despre asta vorbeam! Nu puteti sa ascultati cum un om va spune ca ii este imposibil sa se exteriorizeze… Ca ii esti imposibil sa explice celorlati ceea ce il face sa se inchida in el… Nu puteti pentru ca, la prima lui incercare, spre nefericire de cele mai multe ori, singura, il categorisiti drept frustrat… Nu este ca dumneavoastra… Nu. Este altfel, dar un altfel rau, nu ceva spre care aspirati, un altfel pe care trebuie sa-l trimiteti departe, un altfel ce se cere starpit. Sloiul de gheata in care va transformati ii face cuvintele sa aiba ecou… Regreta ca s-a lasat inselat de un zambet, pe care acum l-ar recunoaste ca fiind fals si jura ca va imbratisa minciuna…

Reclame

[monolog]

Am alunecat pe una din genele tale,

Am mangaiat obrazul tau,

Ti-am cunoscut buzele

Si apoi m-am rostogolit pe una din mainile tale…

Cui ar trebui oare sa multumesc pentru acest joc? Tie, lumii, cui?

Oare te-ai gandit vreodata cat de fericita sunt in timpul jocului acesta… Dar ce, eu nu am voie sa fiu fericita!?… Ti se parea normal ca eu sa fiu cea mai trista, pentru ca m-ai alungat din cauza nefericirii tale, insa asa cum tu tanjesti dupa viata, asa tanjeam si eu sa te cunosc. Am stat acolo ascunsa in tine, am infruntat odata cu tine soarele si oamenii si luna si vorbele si gandurile tale pana cand… unul dintre sentimentele tale m-a alungat. Dar nu, nu imi pare rau, nu il urasc, ba chiar, daca as putea, i-as striga fericirea mea. Trebuie sa stii ca ii multumesc lui, celui din cauza caruia m-ai alungat.

Pentru prima data in viata ta, ti-ai dat seama ca exist. M-ai privit si m-ai admirat pentru gustul sarat pe care ti l-am lasat pe buze, pentru alinare pe care le-am dat-o obrajilor tai incinsi, pentru simplitatea cu care m-am retras pe mana ta, stralucind timid sub soare…

Lacrimile nu pot fi niciodata triste. Lacrimile nu au lacrimi.


%d blogeri au apreciat asta: